Simt din nou nevoia să te opresc, dragul meu, şi să te rog să apeşi din nou butonul magic, pentru a-ţi schimba modul în care ai perceput ceea ce ţi-am spus. Aminteşte-ţi că am insistat, atunci când ţi-am explicat metoda, asupra faptului că rolul acestor incursiuni nu este acela de a ne stârni resentimente, ci de a înţelege anumite aspecte, pentru a le putea mai apoi vindeca. Nu vom putea să ne vindecăm, dacă vom supune acuzaţiilor tot ceea ce ni se va releva. Din contră, noi suntem cei care trebuie să înţelegem ce ni s-a întâmplat, de ce ni s-a întâmplat, tocmai pentru a putea folosi cheia magică pe care ai păstrat-o în rucsacul tău încă de la începutul călătoriei, şi anume IERTAREA. Desigur că părinţii sunt cele mai importante repere din viaţa noastră. Ei sunt o parte vie a psihicului celui mic. Deşi suntem unici, rolul părinţilor este hotărâtor în dezvoltarea noastră fizică şi emoţională. De multe ori, pe parcursul vieţii, ne trezim că folosim aceleaşi expresii pe care le foloseau ei sau că trăim poate chiar aceleaşi drame. Când venim pe lume, suntem doar un nucleu de iubire divină, fără frici, resentimente sau temeri. Treptat, în dezvoltarea noastră, intervin reperele, pe care noi, în mod inconştient, ni le însuşim. În funcţie de ceea ce primim şi vedem în primii ani de viaţă, ne trezim că devenim:
Ceea ce ne-au spus ei că ar trebui să fim sau să nu fim;
Ceea ce-şi doresc ei pentru noi;
Ceea ce credem noi că şi-ar dori ei să fim;
Ceea ce avem ca exemplu de la cei mai în vârstă.
De aceea, este extrem de important ca noi să înţelegem ce s-a întâmplat şi de ce s-a întâmplat, pentru a putea depăşi etapa. Indiferent ce sentimente sau amintiri neplăcute vor ieşi la suprafaţă, acestea trebuie percepute şi disipate prin iertare, deoarece doar ea este medicamentul cu care ne putem curăţa rănile de otrava lor. Ori, cea mai mare greşeală pe care am face-o ar fi să ne judecăm părinţii. Pentru a înţelege cu adevărat anumite acţiuni ale lor, ar trebui să le cunoaştem însă bine copilăria. Atunci, am realiza că şi ei sunt, de fapt, un tipar a ceea ce au văzut sau au trăit în primii lor ani de viaţă. Că nu pot să ofere iubire, dacă ei, la rândul lor, nu au primit-o şi nu au manifestat-o. Priveşte lucrurile din această perspectivă şi vei vedea că multe dintre resentimentele şi acuzele pe care erai tentat să le atribui părinţilor vor dispărea. Această abordare nu va aduce în sufletul tău decât pace, compasiune şi eliberare
Află mai multe pe http://www.ibooksquare.ro/Books/BookDetails?p_book_id=10432
Îți place ce scriu?
Abonează-te și îți trimit pe email soluții la provocările din dezvoltarea ta personală!