Capitolul I
După cum veţi vedea, dragii mei, a fost nevoie să străbat un drum lung şi anevoios pentru a ajunge la ceea ce aveam de fapt – şi cred că avem cu toţii –, o nemăsurată sete de IUBIRE. De multe ori, obişnuim să îngropăm adânc în subconştientul nostru această nevoie de parcă ne-ar fi ruşine cu ea. Când venim pe lume, Creatorul ne înzestrează cu tot ceea ce este necesar pentru a putea duce o viaţă liniştită, fericită şi plină de împliniri. Însă, pe măsură ce creştem şi ne maturizăm, abandonăm pe cărările întortocheate ale vieţii aceste inestimabile valori. Treptat, ne lăsăm încorsetaţi de reguli, dogme, limitări, de frica de eşec sau de penibil. Începe să ne pese din ce în ce mai mult de ceea ce spun sau cred alţii despre noi decât de ceea ce ne dorim cu adevărat. Şi astfel ne trezim prizonierii minţii noastre, hoinărind fără ţintă prin deşertul pe care singuri ni-l creăm. Suntem atât de absorbiţi de glasul raţiunii, încât, de cele mai multe ori, nu mai ajunge la noi mesajul DIVINITĂŢII. Chiar şi atunci când, alergând spre nicăieri, ajungem în întuneric, avem reţineri în a folosi LUMINA pe care toţi am primit-o când am pornit în această misiune care se cheamă VIAŢA – acea minunată lumină a iubirii care ne este oferită necondiţionat din oceanul Universului, fără ca noi, de multe ori, să o mai putem observa. Chiar dacă o palidă rază reuşeşte să mai străbată calea către noi, aceasta se sfărâmă de limitele pe care mintea noastră ni le-a impus, nemaireuşind să ne încălzească sufletul cu puterea sa. De aceea, de multe ori, ne este din ce în ce mai greu să lăsăm sufletul să aleagă! Aşa că am decis să vă invit, cu toată dragostea, să participaţi la acest joc. Acela care ne va ajuta să revenim la origini, la începutul fiinţei noastre. Acel punct zero al fiinţei noastre, din care ne-am desprins, având asupra noastră toate aceste minunate daruri pe care încet, încet, am început să le rătăcim prin mici sertare prăfuite şi pe care, mai apoi, am uitat de-a binelea să le mai deschidem. De aceea, vă invit să fim din nou copii şi cu generozitatea proprie lor, să dăm voie sufletului să aleagă şi să se manifeste, plin de beatitudine, în IERTARE, IUBIRE şi LUMINĂ! Aşadar, scopul nostru este unul magic, acela de a învăţa împreună să ne iubim.
Capitolul II
Bun găsit, dragul meu prieten! Îţi mulţumesc că ai decis să ne întâlnim. Mă bucur să te cunosc şi te felicit pentru alegerea făcută. Sper din suflet că la sfârşitul acestei mici călătorii pe care o vom face împreună, TU să fii cel care te vei felicita. Pentru că, de fapt, ceea ce vreau eu să-ţi amintesc prin acest dialog pe care îl vom purta este că în această călătorie pe care toţi o facem pe Pământ, ceea ce contează, de fapt, cu adevărat eşti chiar TU. Da, dragă prietene, călătoria aceasta poate fi minunată dacă ştim să ne bucurăm cu adevărat de fiecare etapă a ei, fără să ne grăbim spre destinaţie! Ce spui? Am reuşit cât de cât să-ţi stârnesc curiozitatea? Te prinzi în acest joc? Vrei să însuşim împreună o nouă abordare? Păi… dacă mă întrebi pe mine, eu zic să încerci. La urma urmei, nu ai nimic de pierdut, nu? Aşa că, pregăteşte- te să plecăm împreună în această călătorie care se numeşte – atât de frumos – VIAŢA! Ia-ţi cu tine un echipament : uşor şi lejer, o încălţăminte comodă şi un rucsac în care, pentru început, vei aşeza DECIZIA. Cum care decizie? ACEEA DE A FI TU ÎNSUŢI! Aaa… deja ai început să mă baţi la cap cu întrebările! În regulă! Ştii doar că pentru asta sunt prietenii – o să-ţi răspund cu plăcere: da, este foarte importantă această decizie…..
Capitolul III
……Ce zici de asta? Probabil te aştepţi să-ţi spun că orgoliul meu era satisfăcut? În niciun caz! Eu nu eram într-o competiţie cu ceilalţi, ci doar cu mine însămi! Mă simţeam aceeaşi fetiţă ştearsă care nu merită să fie remarcată. Ştiam pe de rost toate poeziile marilor scriitori ai vremii, toate cântecele auzite la radio. În serile de sărbătoare, când aveam musafiri, susţineam adevărate spectacole. Cântam şi recitam. Primeam câte un bănuţ cu care îmi cumpăram a doua zi opt biscuiţi simpli. Ce mândră eram! Pentru că nu aveam curent electric, citeam noaptea la o lampă cu gaz. De multe ori, eram certată de mama din această cauză. Nu ştiu cine (cred că un profesor) mi-a făcut cadou odată o lanternă cu baterii. Ooo!! Ce bucurie! Venise soluţia salvatoare. După ce adormeau toţi, mă ascundeam sub pătură şi cu ajutorul preţiosului dar, evadam în universul meu. Fraţii mei cei mari erau plecaţi la oraş ca să-şi continue cursurile. Niciunul dintre ei nu a reuşit să-i împlinească însă mamei marele vis. Acela ca unul dintre copii să devină învăţător. Nici nu ştiu dacă şi-a propus vreunul dintre ei vreodată acest lucru. Habar nu am! Dar ghici ce: eu m-am gândit să i-l împlinesc. Mă întrebi dacă şi eu îmi doream cu adevărat să fiu învăţătoare? Dar cine să se gândească la asta? Era suficient că îşi dorea mama, iar eu voiam să o fac fericită. Zici că îi cerşeam aprecierea? Posibil. În subconştientul meu, gândeam probabil că, în felul acesta, o să-i câştig afecţiunea. Însă nu-mi alesesem o misiune prea uşoară. Era un liceu de elită, unde urma să mă confrunt cu cei mai buni elevi veniţi din toată regiunea…..
Capitolul IV
– “Da, interesant acest îndemn al tău, ca şi această discuţie pe care o avem. Mi-a plăcut şi am învăţat foarte multe lucruri interesante, iar acum perspectiva de a mă simţi din nou copil şi de a învăţa lucruri noi jucându-mă mă încântă de-a dreptul! Abia aştept să văd ce surprize mi-ai mai pregătit!” – Păi, dacă eşti atât de nerăbdător, eu zic să trecem mai repede la treabă – aşa că pregăteşte-te să adaugi în rucsacul tău “butonul magic”!. Şi îţi voi explica imediat ce semnificaţie are acesta: îi vom spune aşa, pentru că este al nostru şi numai al nostru, îl putem folosi când dorim şi când simţim nevoia de a o face, nu este nevoie de altcineva pentru a-l face să funcţioneze, nu se strică niciodată, îl avem tot timpul cu noi, indiferent unde am fi şi nimeni nu poate să ni-l ia. – “Chiar că sună acum ca în poveştile pe care mi le spunea odinioară bunica. Şi mă rog, la ce o să ne ajute acest buton- minune de care îmi tot vorbeşti?” – N-ai decât să râzi acum mult şi bine, dar o să vezi tu mai târziu cât de indispensabil o să ţi se pară în anumite situaţii dificile prin care vei trece în călătoria vieţii tale. Acest buton este calea cea mai uşoară de a te debloca din anumite stări mai puţin plăcute pe care le traversezi. Este butonul cu ajutorul căruia, schimbându-i cu îndemânare direcţia, putem accesa părţile noastre cele mai interesante. Ca să nu-ţi mai spun că are şi opţiunea „STOP”. Aşa că oricând simţi că viaţa şi grijile te-au atras ca într-un iureş, ai la îndemână butonul pentru a te opri puţin şi a privi în interiorul tău. Numai printr-o simplă răsucire, acesta ne poate duce înapoi în timp, în copilăria noastră, la amintirile ei şi la copilul din noi. – “La copilul din noi? Ce vrei să spui cu asta? Eu sunt deja adult!” – Văd foarte bine lucrul acesta, dragul meu, dar tu trebuie să ştii că, indiferent de vârsta pe care o avem, fiecare dintre noi are ascuns în cămara sufletului său (cum îmi place mie să spun) un copil interior. Acesta este, de fapt, tot ce am ascuns, reprimat, anihilat şi chiar ucis în copilărie. De aceea, e bine să identificăm şi să conştientizăm toate aceste lucruri. Este important ca în jocul în care ne-am angajat, să identificăm nevoile copilului din noi. Ajutorul dat lui este, de fapt, ajutorul dat nouă înşine. Rezolvarea acestor probleme ne va aduce acceptarea, apoi vindecarea interioară. De aceea, în jocul nostru, ne vom asuma un dublu rol.
Te enervezi ușor, devenind în unele momente agresiv?
Preț: 38 lei