Analizaţi, vă rog, pentru câteva secunde, spusele mele, trecându-le prin filtrul propriilor gânduri şi o să vedeţi că nu am exagerat deloc şi că am dreptate atunci când spun că suntem speciale, că suntem minunate. Numai că noi aşteptăm să ne-o spună mereu alţii.

Nu aşteptaţi confirmări de la ceilalți, dragele mele, fiindcă cei din jur sunt doar o oglindă (uneori chiar deformată!) a propriilor voastre percepţii… Conştientizaţi-vă, manifestaţi-vă valoarea. Şi atunci o vor face şi ceilalţi. Din păcate, avem şi un mare defect, și anume acela că uităm foarte repede de noi înșine. Ne lăsăm atrase în acest vârtej al vieţii, uitând, la un moment dat, să mai privim în interiorul nostru. Şi apoi ne mai întrebăm de ce apar tot felul de situaţii neplăcute în care sufletul nostru plânge… Da, draga mea prietenă, plânge, pentru că, prinsă între atâtea griji, ai uitat de tine, ai uitat să fii femeie!

Se spune că „O femeie îşi poartă lacrimile asemenea bijuteriilor”! Frumos, nimic de spus, dar şi când acestea sunt prea multe, riscă să ne înece sufletul.

De aceea sunt atât de încântată că îmi daţi ocazia să stăm de vorbă chiar și așa, din spatele foii de hârtie. Eu una abia aştept, pentru că astăzi mi-am propus un lucru important. Acela de a vă face să zâmbiţi şi să conştientizaţi cât de minunate sunteţi. Şi da, vă înţeleg dacă sunteţi sceptice, căci mi-a trebuit şi mie mult timp ca să ajung la această concluzie. Abia atunci când am reuşit să mă accept aşa cum sunt, să mă stimez şi apoi să mă iubesc, am realizat cu adevărat ce forţă interioară avem noi, femeile. Ce putere de sacrificiu… ce capacitate de a oferi necondiţionat iubire.

O să-mi spuneţi că nu stau prea bine la capitolul modestie… Nu, dragele mele, sunt pur şi simplu entuziasmată! După zeci de ani în care aproape că am uitat de mine având grijă de toţi ceilalți, în sfârşit, pot spune că m-am descoperit! Sau, mai bine zis, m-am redescoperit. Când am reuşit să mă cunosc şi să mă iubesc cu adevărat, m-am uitat în oglindă de parcă atunci mă vedeam pentru prima oară… Toată viaţa mi se derula cu repeziciune prin minte. Priveam la mine însămi, parcă din afara propriei mele ființe, ca la un personaj de poveste. Şi, dintr-o dată, am avut o revelaţie…

Ooo… câte lucruri grozave am realizat, prin câte situaţii grele am trecut, cu câtă tărie le-am depăşit, reușind să-mi păstrez familia unită! Ooo! Dar eu chiar sunt puternică, chiar sunt minunată! Mi-a venit să mă îmbrăţişez şi să-mi trimit o bezea! Simţeam că toată lumea e a mea şi nimic nu-mi poate sta în cale, dacă eu aveam puterea de a crede cu adevărat în mine însămi şi în ceea ce fac…

În sfârşit îmi descoperisem stima de sine… În sfârşit ne­încrederea care mă însoţise ca o umbră pe tot parcursul vieţii îşi făcea valiza, decisă să o ia din loc. Am tras aer adânc în piept şi mi-am zărit luminiţele sclipind în ochi. Trimiteau reflexe pe toată faţa întinerind-o, înnobilând-o! Un gând răzleţ mi-a străbătut atunci mintea… „Aceasta trebuie să fie forța frumuseţii interioare!”

De ce plâng femeile?

Te invit să fii din nou copil, să te laşi purtat de imaginaţie şi de privilegiul de a fi tu însuţi. Priveşte lumea prin ochi de copil şi vei avea acces la miracol. Vei constata cu surprindere că ne va readuce starea în care suntem deschişi, toleranţi, nu punem etichete, nu judecăm şi nu suntem obsedaţi de câştig personal! Şi atunci, viaţa noastră se va schimba radical! Simţindu-ne din nou copii, vom deveni mai creativi, vom fi unici şi ne vom adapta rapid schimbării. Ţine cont, dragul meu, că înainte de a fi ai părinţilor, copiii sunt ai lui Dumnezeu. De aceea, sufletul lor este pur şi curat, pentru că reflectă însăşi Lumina Creatorului. Copiii au întotdeauna darul de a-i face pe oameni mai buni. De câte ori privim ochii sinceri ai copiilor, ne dorim să retrăim copilăria. Pentru fiecare dintre noi (indiferent cum am trăit-o), aceasta reprezintă un izvor de viaţă şi bucurie, de care fie că vrem, fie că nu, ne este tot timpul dor, mai ales atunci când sufletul nostru este copleşit de suferinţe. În acest izvor tămăduitor se află rezervele noastre sufleteşti pentru întreaga viaţă. Este locul cu cele mai dragi şi mai curate amintiri. Este susurul sau glasul duios al mamei, cu poveştile şi alinturile copilăriei, jocurile lipsite de griji şi pline de candoare, legătura nezdruncinată cu natura şi întâlnirea cu îngerul păzitor. Să ştii că atunci când eşti copil, experimentezi o stare de iubire necondiţionată, o stare de fericire pură. Aşa că dacă vrei cu adevărat să te vindeci, ÎNTOARCE-TE LA COPILUL DIN TINE!

Comanda si tu cartea mea si afla mai multe: http://bookzone.ro/produs/intoarce-te-la-copilul-din-tine

După ce am descoperit un lucru ştiut de mii de ani (că puterea stă în mine însămi), mi-am propus să-mi schimb complet abordarea şi să încep să mă iubesc cu adevărat. Însă vechile obiceiuri de a percepe viaţa nu erau atât de uşor de anihilat. Eram conştientă de eficienţa scopului propus, mă străduiam din ce în ce mai des să îmi ascult şi inima, nu numai mintea, dar mereu mă trezeam că aceasta îmi impune limite. Mi-am dat seama că va fi un proces de durată şi de aceea, am început să studiez şi să experimentez tot ceea ce credeam şi simţeam eu că mă ajuta în această dezvoltare personală şi spirituală pe care mi-o propusesem. Dintr-o dată, viaţa mea începuse să aibă un nou sens! Unul care reuşea să-mi umple sufletul de bucurie! Citeam, meditam, mă rugam şi încercam în orice moment al vieţii să mă bucur şi să-mi ofer mie însămi iubire. Să mă apreciez şi să mă accept aşa cum sunt, fără să mai regret nimic din trecut şi fără să-mi fie frică de viitor. Încercam să trăiesc în timpul lui ACUM, bucurându-mă de tot ceea ce-mi oferea viaţa şi Divinitatea.

Începe să-mi placă din ce în ce mai mult ceea ce-mi spui! Abia aştept următoarea etapă a călătoriei noastre!

Mă bucur. Deocamdată, ai mare grijă de rucsacul tău şi pregăteşte-te să-l umpli! Aşa cum îţi spuneam, eram încântată de noul traseu pe care trenul vieţii mele se înscrisese. Dar trebuie să-ţi mărturisesc că oricâte eforturi făceam, îmi era destul de dificil să manifest iubirea de sine. Îmi ofeream mult mai des ca odinioară mici bucurii, eram mult mai tolerantă cu mine, iar momentele în care încercam, în sfârşit, să mă poziţionez pe primul loc în priorităţile mele se înmulţiseră. Însă nu de puţine ori, surprindeam un oarecare sentiment de vinovăţie. Oare nu devin prea egoistă? Pentru că acum, acele opriri în care reuşeam să privesc în interiorul meu erau mult mai dese şi mai relaxate, mi-am dat seama că nu voi reuşi niciodată să mă iubesc cu adevărat fără ca, mai întâi, SĂ MĂ IERT pe mine însămi!

Află cum de pe http://devorbacumargo.ro/produs/intoarce-te-la-copilul-din-tine/

Pasul 1– Cere: Altfel spus, clarifică-ți cât mai precis ceea ce îți dorești. Amintește-ți că în clipa în care ceri ceva, obiectul solicitării tale se naște deja în lumina spirituală. Solicitarea este pasul activ al procesului de creație.

Pasul 2– Crede: Conștientizează în profunzimile ființei tale că ceea ce ai cerut îți aparține deja. Credința ta deschide calea pentru materializarea  dorinței tale, adică pentru coborârea ei din lumea spirituală în cea materială. Credința este pasul pasiv al procesului de creație.

Pasul 3– Primește: Dacă ești absolut convins că ai primit deja ceea ce îți dorești, vei primi cu siguranță acest lucru. Această etapă este consecința primilor doi pași, cel activ și cel pasiv, care alcătuiesc împreună o creație desăvârșită.

Procesul de creație poate fi comparat cu o baterie. El are un pol pozitiv și activ, respectiv un pol negativ și pasiv. Tot ce trebuie să faci este să conectezi cei doi poli pentru a obține electricitatea ( puterea).

(R.B.- the Secret)

Așadar,

ASTĂZI ALEG SĂ MANIFEST PROCESUL DE CREAȚIE!

Simt din nou nevoia să te opresc, dragul meu, şi să te rog să apeşi din nou butonul magic, pentru a-ţi schimba modul în care ai perceput ceea ce ţi-am spus. Aminteşte-ţi că am insistat, atunci când ţi-am explicat metoda, asupra faptului că rolul acestor incursiuni nu este acela de a ne stârni resentimente, ci de a înţelege anumite aspecte, pentru a le putea mai apoi vindeca. Nu vom putea să ne vindecăm, dacă vom supune acuzaţiilor tot ceea ce ni se va releva. Din contră, noi suntem cei care trebuie să înţelegem ce ni s-a întâmplat, de ce ni s-a întâmplat, tocmai pentru a putea folosi cheia magică pe care ai păstrat-o în rucsacul tău încă de la începutul călătoriei, şi anume IERTAREA. Desigur că părinţii sunt cele mai importante repere din viaţa noastră. Ei sunt o parte vie a psihicului celui mic. Deşi suntem unici, rolul părinţilor este hotărâtor în dezvoltarea noastră fizică şi emoţională. De multe ori, pe parcursul vieţii, ne trezim că folosim aceleaşi expresii pe care le foloseau ei sau că trăim poate chiar aceleaşi drame. Când venim pe lume, suntem doar un nucleu de iubire divină, fără frici, resentimente sau temeri. Treptat, în dezvoltarea noastră, intervin reperele, pe care noi, în mod inconştient, ni le însuşim. În funcţie de ceea ce primim şi vedem în primii ani de viaţă, ne trezim că devenim:

Ceea ce ne-au spus ei că ar trebui să fim sau să nu fim;

Ceea ce-şi doresc ei pentru noi;

Ceea ce credem noi că şi-ar dori ei să fim;

Ceea ce avem ca exemplu de la cei mai în vârstă.
De aceea, este extrem de important ca noi să înţelegem ce s-a întâmplat şi de ce s-a întâmplat, pentru a putea depăşi etapa. Indiferent ce sentimente sau amintiri neplăcute vor ieşi la suprafaţă, acestea trebuie percepute şi disipate prin iertare, deoarece doar ea este medicamentul cu care ne putem curăţa rănile de otrava lor. Ori, cea mai mare greşeală pe care am face-o ar fi să ne judecăm părinţii. Pentru a înţelege cu adevărat anumite acţiuni ale lor, ar trebui să le cunoaştem însă bine copilăria. Atunci, am realiza că şi ei sunt, de fapt, un tipar a ceea ce au văzut sau au trăit în primii lor ani de viaţă. Că nu pot să ofere iubire, dacă ei, la rândul lor, nu au primit-o şi nu au manifestat-o. Priveşte lucrurile din această perspectivă şi vei vedea că multe dintre resentimentele şi acuzele pe care erai tentat să le atribui părinţilor vor dispărea. Această abordare nu va aduce în sufletul tău decât pace, compasiune şi eliberare

Află mai multe pe http://www.ibooksquare.ro/Books/BookDetails?p_book_id=10432