Analizaţi, vă rog, pentru câteva secunde, spusele mele, trecându-le prin filtrul propriilor gânduri şi o să vedeţi că nu am exagerat deloc şi că am dreptate atunci când spun că suntem speciale, că suntem minunate. Numai că noi aşteptăm să ne-o spună mereu alţii.
Nu aşteptaţi confirmări de la ceilalți, dragele mele, fiindcă cei din jur sunt doar o oglindă (uneori chiar deformată!) a propriilor voastre percepţii… Conştientizaţi-vă, manifestaţi-vă valoarea. Şi atunci o vor face şi ceilalţi. Din păcate, avem şi un mare defect, și anume acela că uităm foarte repede de noi înșine. Ne lăsăm atrase în acest vârtej al vieţii, uitând, la un moment dat, să mai privim în interiorul nostru. Şi apoi ne mai întrebăm de ce apar tot felul de situaţii neplăcute în care sufletul nostru plânge… Da, draga mea prietenă, plânge, pentru că, prinsă între atâtea griji, ai uitat de tine, ai uitat să fii femeie!
Se spune că „O femeie îşi poartă lacrimile asemenea bijuteriilor”! Frumos, nimic de spus, dar şi când acestea sunt prea multe, riscă să ne înece sufletul.
Îți place ce scriu?
Abonează-te și îți trimit pe email soluții la provocările din dezvoltarea ta personală!