De aceea, dragele mele, nu lăsaţi sentimentul de goliciune să vă copleșească inima! Acea stare vine din lipsa de atenţie pe care o manifestaţi față de sufletul vostru. Nu-l mai lăsaţi să „transpire” prin lacrimi.

Aşa că haideţi să vedem de ce plâng femeile? Pentru că le oferă prea mult celorlalţi şi prea puţin lor! Şi nu, nu vă gândiţi că vă îndemn să fiţi egoiste. Femeile, prin însăşi natura lor, au fost create să dăruiască. Ori, cea mai nobilă misiune pe care Divinitatea ne-a încredinţat-o a fost aceea de a dărui viaţă! Ştiu, stă în ființa și în structura noastră harul de a dărui. Numai că, de multe ori, suntem atât de preocupate de această menire, încât uităm să ne dăruim câtuși de puțin şi nouă!

Şi iarăşi ne lăsăm sufletul pradă suferinţei, iar acesta va începe să transpire prin lacrimi! Și totuși, de ce plâng femeile? Poate pentru că au uitat să-şi dăruiască câte ceva şi lor personal. Şi chiar dacă uneori sunt nevoite să-şi aducă aminte, o fac doar „ca să le placă celorlalţi”. Iarăşi o abordare care ne aduce suferinţă!

Din păcate, şi aici, anumite concepte, limitări şi „modele” cu care suntem comparate sau la care ne raportăm ne distorsionează stima de sine şi, uneori, ne influențează chiar deciziile. Avem impresia că vom fi plăcute „doar dacă”… Suntem slabe, înalte, cu dimensiuni de fotomodel, cu sânii nu ştiu cum… şi aşa mai departe. Dar, NU!

După cum vedeţi, toate femeile, dar în mod special cele care sunt mame au şansa, dar şi responsabilitatea de a fi nişte exemple. De aceea, dacă vă doriţi pentru copiii voştri tot ceea ce este mai bun, este impetuos necesar ca mai întâi să vă doriţi acest lucru şi pentru voi înșivă. Şi nu din egoism! Ci din necesitatea de a avea ce arăta. Nu poţi să înveţi un copil să se preţuiască pe sine, dacă tu nu o faci. Nu poţi să înveţi un copil să fie fericit până când nu manifeşti și tu această stare. Nu vă bazaţi pe faptul că sunt mici. Simt şi înţeleg mai mult decât credeţi voi, iar ceea ce vor simţi şi învăţa de la voi, aceea vor manifesta în întreaga lor viaţă.

Aşadar, dacă nu sunteţi suficient de convinse că o meritaţi, faceţi-o pentru pruncii voştri, căci în primii ani de viaţă, voi sunteţi întregul lor univers. Şi nu uitaţi că ei vor fi mereu oglinda sufletului vostru.

O să-mi spuneţi poate că şi aşa aveaţi destule pe cap, m-am găsit şi eu acum să vă mai ridic o problemă? Păi… nu sunt sigură dacă e o problemă sau e un dar pe care merităm din plin să ni-l facem! Și anume acela de a ne aduce aminte de adevărata noastră valoare. Mai precis, de a ne preţui, de a ne valoriza.

Nu aşteptaţi să o facă alţii, căci nu e treaba lor, ci a voastră. Nimeni nu o poate face în locul vostru, iar modul în care alegeţi să vă trăiţi viaţa vă aparţine în totalitate. Şi nu uitaţi, dragele mele, că „fericirea nu este gata făcută. Ea vine din lucrurile pe care le faci”[1].

Află mai multe : https://bookzone.ro/produs/achitei-de-ce-plang-femeile/

[1] Dalai Lama

Trimite-le si prietenilor tai acest articol:

Îți place ce scriu?

Abonează-te și îți trimit pe email soluții la provocările din dezvoltarea ta personală!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *