Puțini știu că la Huși există moaștele Sfintei mucenițe Chiriachi. Da, mâna Sa dreaptă de la cot în jos este depusă la Episcopia Hușilor de 250 de ani. Ajută în special pe cei bolnavi, iar moaștele emană miresme cu arome florale. În preajma sărbătorilor Pascale, ele se schimbă zilnic. Am constatat prin propria mea experiență. Și eu am aflat întâmplător… Eram bolnavă și nu reușeam să-mi revin, treceam printr-o perioadă grea. Prietena și colega mea Niculina Gheorghiță mi-a povestit despre Ea …m-a sfătuit să merg 7 zile și să mă rog acolo. Așa am făcut și astfel m-am bucurat de ajutor…De atunci continui să merg cu persoane dragi care au nevoie, sau pur și simplu în vizită. Chiar dacă uneori ușa bisericii e încuiată, eu merg și-i mulțumesc. Așa am făcut și ieri…De data aceasta, a venit un călugăr și ne-a descuiat, poftindu-ne înăuntru. M-am îndreptat cu bucurie și m-am recules cum o făceam de fiecare dată. Ridicând ochii, am văzut călugărul stând lângă mine. Mi-a zâmbit și a spus:
– Astăzi vreau să vă fac o bucurie! Uitați cum miroase…
Apoi, cu smerenie a ridicat sticla care acoperea moaștele.
În acel moment de emoție maximă, nu știam ce să fac…Am simțit cum un miros puternic de trandafiri și crini umple biserica. Tremurând, i-am mângâiat încheietura mâinii, simțindu-i pielea catifelată și caldă. Am început să plâng și m-am așezat pe un scaun căci îmi tremurau genunchii de emoția și intensitatea acelei clipe. Călugărul s-a retras în altar, respectându-mi parcă, acel moment unic.
Simțeam o bucurie imensă care stătea să-mi spargă pieptul, biserica se umpluse de miros de flori, iar palmea mea se înroșise, transmițând căldură în tot brațul. Mi-am amintit de menirea mea de terapeut. Bucurându-mă de răgazul primit, m-am ridicat din nou și am mers lângă Ea. Am mângâiat-o, de data aceasta cu ambele mâini, rugându-O să mă ajute ( atât cât este în drept Divin) dându-mi putere, pentru a putea ajuta și eu la rândul meu pe cei aflați în suferință care îmi cer ajutor. Mirosul de flori s-a intensificat iarăși, și o căldură puternică mi s-a răspândit în brațe…Am început din nou să plâng. La fel de tăcut, călugărul s-a apropiat ținând în mână un crin alb pe care l-a așezat alături de raclă. Apoi, pios, închinându-se, a așezat la loc capacul de protecție.
Binecuvântez acest moment Divin și îl împărtășesc cu voi spre bucurie…
Mulțumesc, Sfântă Chiriachi pentru darul Tău!
Mulțumesc piosule călugăr pentru gestul tău!
DUMNEZEU LUCREAZĂ PRIN OAMENI!
Mulțumesc…mulțumesc…mulțumesc…
Vă iubesc…vă iubesc…vă iubesc!
Îți place ce scriu?
Abonează-te și îți trimit pe email soluții la provocările din dezvoltarea ta personală!